Satul Gordineşti este atestat la 27 mai 1427.
Istoria ne relatează că în anul 1429 s-a făcut primul recensământ, conform căruia au fost înregistrate 18 gospodării de ţărani răzeşi. Satul era situat pe moşia boierului Neagoe-Negoiţă şi se numea Negoeşti. Mai târziu, pe aceste meleaguri s-a aşezat cu traiul un boer Gordinschii, de origine poloneză, de la care se schimbă denumirea satului din Negoeşti în Gurdineşti. Casa lui a fost ridicată pe stâncă în grădina lui Mihai Cibotaru, unde a trăit Lida Drăgan. Avea un bordei cu 3 odăi. După el au mai venit şase oameni de peste Prut, printre care şi o femeie cu numele Alba care i-a şi devenit soţie. Ei şi-au întemeiat gospodării, aveau oi, vaci, cultivau mălai tătăresc, din care s-au învăţat sa facă pâine şi mămăligă. Mălaiul îl păstrau în gropi de pământ. Unul dintre săteni, Tănase Ferea a construit o moară cu lopeţi, în grădina lui Iorga. (aici astăzi locuiește Victor Mancuș). În afară de agricultură și vitărit, se mai ocupau și de sculptura în piatră. Până în zilele noastre se păstrează cea mai veche cruce din Moldova de stil Golgota, sculptată în 1552.
Recensământul din 1774 ne arată că în sat de acuma erau 23 de gospodării și satul deja avea biserică din lemn, unde se păstrau arhivele guberniei Basarabiei. În 1862 în sat se deschide și școala bisericească parohială. Puţin, câte puţin satul se mărește și ajunge la 1.750 desetine și 161 gospodării.
În anul 1914 a început primul război mondial, iar în 1917 Gordineștii au fost ocupați de austrieci. Graniţa era hotarul satului Volodeni. În sat s-a stabilit cu traiul Hriţu, om priceput la multe lucruri. El a săpat și a întărit cariera de piatră din stânci.
Din 1941 a început al doilea război mondial, în care au căzut 115 oameni din sat. Mai apoi au fost colhozuri, sovhozuri.
În prezent în sat sunt 1200 gospodării şi 3020 locuitori. Agricultura până în prezent este sursa materială a gordineștenilor, adevărata față a sufletului omului de la țară.
Locuri pitorești
DINTELE DRAGONULUI
Defileul „La Castel”
